De ce cer femeile ca bărbații să fie romantici, sensibili și să se dedice?
Femela umană solicită incessant ca masculul să își arate slăbiciunile și să se dedice, dar în același timp îi consideră pe cei care o fac slabi și neinteresanti, trădându-i cu alții mai puternici, care nu le iubesc. Această aparentă contradicție provine din necesitatea de a testa valoarea masculină și din dubla lor dorință. Cererile de dedicație, precum și reproșurile și jocurile de gelozie, au ca scop testarea calității reproducătorului și protectorului prolelor.
Atunci când doamnele afirmă că vor bărbați buni, sensibili, romantici, onești, harnici și sentimentali, spun adevărul, dar doar parțial, deoarece nu dezvăluie pentru ce îi vor.
Și pentru ce îi doresc? Pentru a-i sluji în timp ce ele își oferă inima, sufletul și sexul insensibililor și libertinilor. Bărbații buni sunt doriti ca animale de povară care asigură creșterea prolelor, dar niciodată ca reproducători.
Inconștientul feminin nu percepe bunătatea masculină ca fiind un lucru nobil ce ar trebui recompensat cu iubire fidelă. O consideră un simptom de slăbiciune care trebuie exploatat pentru a obține beneficii personale și nimic mai mult.
De aceea, lingăii supuși sunt înșelați: nu sunt buni la nimic în afară de a munci, a proviza și a fi înșelați. Asumând un rol pasiv în relație, transmit faptul că sunt exemplare inferioare ale speciei, purtători ai celor mai slabi gene și, prin urmare, inadecvați pentru împerechere. Prin urmare, femeile nu simt nicio excitație sexuală pentru ei. Când lingăii se căsătoresc, primesc doar o cantitate raționalizată de favoruri erotice, minimul necesar pentru a nu se răzvrăti împotriva antrenamentului.
Toate femeile visează la aceleași arhetipuri masculine; de aceea trebuie să fim atenți să știm în ce arhetipuri ne încadrează (prin intermediul testelor).
De multe ori le vedem extaziate citind romane dulcege, și credem că bărbații romantici corespund idealului masculin pe care îl au în suflet și pe care îl doresc să i se predea cu ardoare. Aceasta este o greșeală: romanticul este un sclav emoțional care dă dragoste fără să o primească și care nu le completează. Citind romanele, cititoarele se poziționează în rolul fetiței simple, puțin atrăgătoare, care cucerește și se supune prin iubire eroului care se află în vârful ierarhiei masculine. Este interesant de observat că în astfel de romane, eroul îndrăgostit îndeplinește toate visurile absurde ale fetiței, dar nu-și îndeplinește propriile visuri, deoarece este doar un simplu servitor. Cititoarele se imaginează primind dragoste și nu dând, cum ar părea uneori. Acest lucru este la fel de pervers și crud ca și pornografia masculină, deoarece particularitățile sexului opus sunt violente. Afecțiunea și sexul pe care eroii poveștilor romantice le primesc sunt minime, iar dragostea este asexuată sau doar ușor sexualizată. Nu există pornografie. Poveștile roz sunt povești de victorii feminine în lupta dragostei. Sunt "epice" în acest sens.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu