Timp îndelungat, se credea că sarcina bărbatului în cadrul familiei era de a proviziona casa cu rodul muncii sale. Mulți au interpretat asta literalmente, dedicându-și întreaga viață doar câștigării de bani, lăsând educația copiilor lor complet în mâinile soțiilor lor.
Feministele spun că "copilul trebuie crescut de tată și de mamă". Sunt de acord; dar aici se oprește acordul meu. Când o feministă spune asta, de fapt, ea vrea ca bărbații să-și ia locul soțiilor lor astfel încât acestea să poată ieși cu prietenele sau să stea în brațele șefului. Pentru feminism, nu trebuie să existe diferențe între sexe, deci tatăl și mama ar trebui să acționeze similar în fața copiilor. Ceea ce se întâmplă în practică este că nu există un tată adevărat, ci un EUNUC care îngrijește copiii.
Un tată ar trebui să-și educe copiii, dar în calitate de TATĂ. Există valori și impresii pe care numai un tată onorabil și viril le poate transmite copiilor săi, băieților și fetelor. Băiatul are nevoie de un model de cum ar trebui să fie un bărbat. Cum să reacționeze în fiecare situație, cum să-și controleze emoțiile și când este "permis" să plângă. Fata învață de la tatăl ei cum ar trebui să fie bărbatul cu care își va împărți viața, care să o poată proteja (și niciodată să nu fie violent), să dea copii buni și să câștige bani cu onestitate. Tatăl transmite copiilor (și fiicelor) învățăminte despre onestitate, sinceritate, onoare și să fie temut când este necesar. Prezența tatălui pentru copiii săi este ca prezența statului (puternic și incoruptibil) față de cetățeni. Unde statul este prezent, domnește pacea și prosperitatea. La fel se întâmplă când există un tată.
Am câteva teorii despre apariția feminismului. Cred că feminismul a început să prindă contur odată cu apariția Revoluției Industriale și a capitalismului industrial, la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Când muncitorii au fost "deposedați de instrumentele lor de lucru" (nu sunt marxist sau anti-capitalist, fac doar o analiză), toți au mers la fabrici. Înainte de asta, familiile lucrau împreună, unde băieții crescuți (începând cu vârsta de aproximativ 7 ani) însoțeau tatăl lor la muncă, iar fetele își ajutau mamele în treburile casnice.
Cu trecerea secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, viața muncitorilor s-a îmbunătățit și femeile au putut să se întoarcă acasă pentru a se dedica vieții de gospodină, deoarece soții lor câștigau bine (dar încă munceau mult). Băieții au început să fie educați aproape exclusiv de către mame. Este clar că doar un bărbat știe de fapt ce alt bărbat trebuie să învețe, la fel cum o femeie înțelege nevoile altei femei. Mamele, cu "mimozele" lor excesive, și-au transformat fiii în bărbați efeminați și romantici. Este o mare greșeală să atribuim feminismului crearea pe care mamele le-au dat fiilor lor, transformându-i în bărbați lipsiți de personalitate. Adevărul este că aceste femei și-au crescut fiii, sperând că vor fi cavaleri, protectori și buni tați. Problema este că mama nu și-a crescut fiul să fie bărbat, ci să fie FIU. Când întâlnește o femeie, acest bărbat, în loc să acționeze ca un BĂRBAT, acționează ca și cum ar fi un orfan în căutarea unei noi mame.
Acești bărbați, slăbiți de creșterea excesiv de feminină, sunt cei care au deschis calea pentru feminism. Așa cum am afirmat în acest blog timp de un an, feminismul a ajuns unde este acum datorită acceptării bărbaților. De aceea, vin aici să spun că este timpul ca noi, bărbații, să ne asumăm din nou locul și să nu permitem apariția unei noi generații de băieți-eunuci.
Un copil crescut numai de tată sau mamă va avea greutăți în a deveni un adult complet. Mama ar trebui să fie alături de copil în primii ani, să-l îngrijească, să-i ofere dragoste și afecțiune pentru a-l ajuta să crească emoțional puternic. Lipsa afecțiunii în această perioadă sau excesul acesteia pot afecta formarea băiatului. O mamă care îl răsfață prea mult îl poate face să devină efeminat, slab și dependent emoțional. El va căuta mereu femei mai în vârstă sau mai puternice, pentru că va avea mereu nevoie de încurajare. Dacă nu se căsătorește, va trăi cu mama sa toată viața și nu va construi nicio avere. Cei care nu își văd mamele pot crește cu o anumită dependență emoțională, deoarece caută în viața de adult ceea ce nu au primit când erau copii. De aceea este important să știm cum să gestionăm această situație, iar fiecare cuplu va face acest lucru cu înțelepciunea pe care natura o dă fiecăruia dintre noi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu