O relatare despre Cretinismul Feminin

 

Am fost la o discoteca ieri. Am fost cu Bruna (fata cu care ies) și cu Pedro (fratele ei și prietenul meu). Am mers cu mașina mea, ceea ce este important pentru poveste.

Pedro este un tip bun, dar excesiv de romantic. Dar încerc să îl ajut să devină un pic mai bărbat și mai puțin patetic.

Era ziua de nastere unei prietene a lui Bruna, iar printre ele era una în care Pedro era complet îndrăgostit... Carmen.

El era complet entuziasmat, pentru că o curta de mult timp și părea că ea era interesată de el; avea iluzie că o să ajungă la ea și o să fie una dintre cele mai bune petreceri ale vieții lui; că ea este perfecta pentru el; că petreceau până la 3 dimineața vorbind pe Whatsapp; etc.

L-am avertizat să nu aștepte atât de mult; că nu este nimic sigur; că femeile sunt un pic complicate; că, dacă nu merge cu ea, vor fi și altele acolo. Dar de la el am auzit următoarele:

" - Bă băiete! Trebuie să te oprești din asta cu nevrozele legate de femei! Trebuie să fii mai relaxat! Știu că există multe femei proaste, dar multe sunt drăguțe! Îți pierzi mințile din cauza asta!"

I-am răspuns: "Bun, atunci e bine. Sunt doar îngrijorat pentru tine... dar dacă spui tu."

Ajungând acolo, petrecerea decurgea în mod normal, erau multe femei acolo... Și am cunoscut pe Carmen, fată foarte drăguță!

Îl văd pe el flirtând cu ea, punându-și mâna pe talie, vorbindu-i aproape de față... și ea doar se eschivă. Râdea de lucrurile pe care el le spunea, era amabilă, dar nu îl săruta.

După cam o oră de vorbit, se întoarce cu acea față de cretin și spune: "Nu a vrut să fie cu mine băiete!"

Nu am răspuns nimic.

Doar că ea a rămas aproape de noi, împreună cu prietenele ei. Și iată că apare un playboy puternic. S-a apropiat de Carmen, i-a spus câteva lucruri la ureche și au rămas împreună. Idiotul Pedro a început să se plângă, nu știu dacă din dezamăgire, furie, tristețe sau ceva de genul. Și mi-a zis:

"Am investit mult timp în această fată, dar nu rămâne cu mine. Și acum vine un musculos și după mai puțin de 2 minute, ea rămâne cu el!"

I-am spus: "Băiatule... sunt multe fete aici. Ea nu este singura femeie de la petrecere !"

El: "Nu mai am chef. Aș fi vrut să fiu ca tine... de genul dezangajat si necinstit cu femeile... dar nu pot să fac asta."

Eu: "Nu sunt necinstit cu femeile. Dar chiar dacă aș fi, totuși, aș fi mai bine decât tine. Asta pentru că tu nu poți să fii necinstit cu ele, dar poți să fii cu tine însuți. Felicitări!"

A băut mult și a rămas acolo cu o expresie mohorâtă pe față. Am plecat din club. Și, până atunci, nu aveam nimic de-a face cu asta.

Ajungând la mașină, m-am uitat în jur să văd de ce Bruna a rămas în urmă, când am văzut-o venind cu Carmen. A fost impresionant să le văd pe amândouă venind la mașină, cu certitudinea că le voi duce acasă. A început dialogul:

Eu: "Unde mergi?"

Bruna: "Ea va veni cu noi cu mașina. Haide să o ducem cu mașina și să o lăsăm acasă. "

Eu: "Unde locuiești?"

Carmen: "Cartierul Puerto Madero "

Eu: "Îmi pare rău... dar nu e drumul spre casa mea." (și am intrat deja în mașină)

Atunci Carmen a făcut ceva care m-a enervat foarte tare. A dat acel zâmbet de genul "pot obține ce vreau de la orice bărbat" și și-a subțiat vocea.

Am pornit mașina.

Bruna: "Mai lasă-o, băiatule! Las-o naibii!"

Eu: "Prietenă ta n-a venit cu noi, să se întoarcă cum a venit. Nu am nicio obligație să o duc. Aș putea să fac acest sacrificiu, dar ea ne-a băgat în belele pe tot parcursul petrecerii în Club."

În cele din urmă, prostul de Pedro spune ceva: "Ei, fată! Cere de la tipul cu care ai stat să te duca acasa cu mașină !"

Carmen: "Deci toate astea pentru că nu am stat cu el? Nu sunt obligată să stau cu el!"

Eu: "Și eu nu sunt obligat să-ți dau o cursă."

Atunci, Bruna a tras-o pe Carmen în mașină și a spus că TREBUIE să o duc, că ceea ce făceam era un absurd.

La acel moment am devenit furios. Am ieșit din mașină, am deschis ușa din spate, m-am așezat pe bancheta din spate lângă ele și am strigat: "IEȘI DIN MAȘINĂ!"

Ambele au ieșit mai repede decât au intrat. Am plecat conducând și le-am lăsat acolo. Deodată, am auzit un zgomot la geamul din spate. M-am uitat și am văzut pantoful lui Bruna, pe care îl aruncase în mașină, și ea strigând că mă urăște cu fața plină de rimel și lacrimi. Nu am avut nici o milă și le-am lăsat acolo.

În drum, Pedro a spus: "Ce faci băiete! Sora mea!"

Eu: "Sora ta nu a avut nicio considerație față de tine. Nu a fost de ajuns să fii într-o situație ridicolă, ea a vrut să te pună într-o situație și mai rea. Dar în mașina mea asta nu se întâmplă, chiar dacă ești un gunoi, nu te voi face să treci prin asta, nu voi da o cursă unei femei care te-a înșelat. Dar dacă crezi că greșesc, poți să ieși și tu și să te întorci cu ele!"

Pedro: "Nu, bă, e ok!"

În această poveste, multe lucruri m-au impresionat. Mai întâi, atitudinea Brunei de a aduce-o pe Carmen în mașină, ca și cum vehiculul ar fi al ei. Mai rău, lipsa de considerație a ei de a face fratele ei să treacă printr-o situație total umilitoare. Am fost, de asemenea, impresionat de tupeul lui Carmen de a crede că i-aș fi dat o cursă. Dacă a făcut asta, este pentru că se întâmplă cu ea chestii asemănătoare cu o anumită frecvență, ceea ce a făcut-o să fie complet sigură că o voi lua cu mine. Bărbații trebuie să fie foarte idioți cu adevărat.

Și cel mai șocant lucru pentru mine a fost faptul că Pedro m-a văzut ca pe cineva "scârbos cu femeile", în loc să mă vadă ca pe singurul care a avut grijă de demnitatea lui, mai mult decât el însuși.